duminică, 8 februarie 2015

Ce trebuie sa stim cand coasem o ie

Ioana Corduneanu, fondatoarea Semnelor cusute si initiatoarea grupului "Semne cusute in actiune", o sezatoare virtuala la care sunt invitati toti cei care doresc sa coasa o ie sau o camasa traditionala romaneasca, a recurs la o formulare foarte inspirata in descrierea elementelor unei ii - ia de aur. Ioana doreste sa ne transmita astfel ca exista reguli in croirea si coaserea camasilor traditionale, a iilor. O parte dintre acestea s-au perpetuat pana astazi, iar o parte s-au pierdut cu modernizarea societatii sau prin influenta nefasta a schimbarilor politice (proletarizarea/rusificarea de la inceputul perioadei comuniste a incercat aducerea la numitor comun in toate domeniile in tarile din blocul sovietic). Iar pe cele pierdute incercam acum sa le recuperam.

In orice caz, daca doriti sa coaseti o ie cu rost, va indemn sa vizitati muzee si sa cititi cat mai multe despre zona etnografica care va inspira. Am vrut sa cos o ie de Banat pentru prietena mea care este din Timisoara si poate as fi cusut o ie generica cu altita, incret si rauri daca n-as fi citit mai multe despre aceasta zona etnografica, distincta si in acelasi timp diversa. Din fericire insa am citit lucrarea lui Paul Petrescu - "Costumul popular din Transilvania si Banat" care mi-a descris cateva elemente specifice Banatului: maneca porneste din gat si se termina cu fodori mari (volane), iar broderia acopera bratul intr-o forma compacta numita "tabla". Asa ca am renuntat la altita si incret si m-am ambitionat sa cos o camasa cat mai aproape de ia banateana. M-a cucerit pe loc modelul de mai jos:

sursa foto

Prima jumatate a paginii include elementele pentru piept, maneca si ciupag (bentita de la gat), iar jumatatea de jos cuprinde elementele necesare realizarii poalelor (fusta).

Am trecut imediat la cusut si bine-nteles c-am inceput sa fac si primele greseli din nestiinta si din dorinta de a-mi pune amprenta creativa pe camasa. Unele idei au fost benefice, insa altele total nepotrivite.

Pentru ca pieptul nu avea broderie, am imprumutat broderia de pe maneca pentru a realiza niste rauri pe piept. Nu doar am taiat destul de scurt gura camasii (despicatura de la gat), dar am avut si proasta inspiratie sa cos o terminatie pe langa modelul ce o marginea. Am desfacut dupa ce am primit informatii ca gura camasilor era in general destul de generoasa, iar daca era mica sau scurta, acest neajuns se camufla prin broderia mai lunga, ceea ce ar fi trebuit si eu sa fac. Raurii pieptului i-am cusut de la o distanta cam mare de gat si din nou mi s-a demonstrat ca am gresit. Poate ca unele ii de artizanat au gura mica si marginita si rauri care se termina suspendati undeva pe piept, insa nu inseamna ca respecta estetica traditionala. Asa ca am modificat pana a iesit cum trebuie.


Pentru spatele camasii am preluat ca model doi rauri de la poale si apoi am mai primit un sfat pretios de la Ioana Corduneanu, sa adaug in mijloc si "coloana vertebrala". Asa am aflat ca pe camesile banatene vechi se regaseste acest element pierdut din pacate de-a lungul timpului. Si am avut ocazia sa concep singura-singurica un element de broderie care sa se poata incadra intre cele doua rauri cusute de mine pe spate si sa-si joace demult-uitatul rol arhaic.


Dupa aceasta experienta pot reafirma cu tarie ca o ie este mai mult decat o haina, este un vesmant de suflet.

Acum am gandul numai la martisoare, insa coace de ceva vreme (nu putina) la foc domol o noua camasa traditionala pe care de data asta o voi coase pentru mine si poate... pentru urmasele mele.