duminică, 27 noiembrie 2011

Camera cu goblenuri

In camera de zi, reamenajata acum doi ani, am reusit sa adun pe un perete cateva din goblenurile lucrate de bunica mea (au mai bine de 20-30 de ani) si de mine (prin adolescenta). Modelele sunt vechi si sunt sigura ca multi au prin case aceste tablouri cusute, ca pe vremea aceea nu prea aveam de unde alege sau cu crea modele noi, originale.






Am constatat cu stupoare cu cativa ani in urma ca multa lume (oameni de varsta mea sau ceva mai tineri) nu auzisera de goblenuri: "Ce-i aia? Cum adica tablou cu goblen? Daca e cusut, n-ar trebui sa stea pe masa? Eu n-as pune asa ceva pe perete! Mai bine postere!" Am oftat cu tristete, caci concluzia era una singura - nu doar ca arta goblenului e pe duca la noi, dar nici macar ca antichitate nu mai gaseste apreciere.

Asa ca m-am hotarat, atat cat pot, sa schimb si eu ceva. Voi incepe sa lucrez un tablouas cadou pentru a celebra nou-nascuta unei prietene, voi coase anul viitor un tablou pentru o matusa care se plangea ca e singurul obiect de arta care-i lipseste din casa (in rest avea de toate felurile, din toate colturile lumii). De anul a acesta am inceput sa mesteresc si felicitari cu goblen, dar despre asta intr-o alta postare.

8 comentarii:

  1. Am avut o vecina care cosea goblen, toata lumea o privea ciudat :)) apoi a vandut unul la un inginer Olandez care avea o firma la noi in sat si a luat pe el o plasa de bani, sa vezi atunci ce interesate au fost vecinele sa invete si ele sa coase... dar dupa cateva saptamani au abandonat una cate una cand au vazut cat e de munca la el pana sa castigi banii :))
    Goblenurile sant foarte frumoase, insa doar persoanele cu mare rabdare si multa pace sufleteasca le pot coase.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc! Ai dreptate, Ninule! Nu oricine poate coase un goblen. Pare simplu si poate de aceea multi zic - ce mare lucru! - insa iata ca si vecinele tale si-au dat seama ca trebuie multa rabdare si disponibilitate sufleteasca. Pe mine cusutul ma deconecteaza. Cateodata ma pierd pur si simplu in lucru si nu realizez cand trece timpul; mereu zic, mai fac si asta, apoi ailalta si cata satisfactie cand vezi ca iese ceva din mana ta. Cam cum ti se intampla tie cand mesteresti la cutite si la ceasuri. Cand coseam alaturi de bunica era si mai mare placerea; vorbeam, povesteam, ascultam muzica... era ca o mica sezatoare. O alta traditie pierduta. Cand eram la servici am incercat sa initiez un mic club de pictura (eram cateva pasionate) insa fara succes :(

    RăspundețiȘtergere
  3. Cosand si mie mi se intampla sa uit de toate si imi regasesc optimismul, calmul si puterea de a continua!
    Felicitari pentru goblenele cusute Alina!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc, Melly! Orice forma de arta este o terapie pentru minte si suflet.

    RăspundețiȘtergere
  5. Se pot realiza lucrari foarte frumoase in punct goblen. Iti doresc sa-ti realizezi visul !

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc, tender rose! Si pentru vizita, si pentru aprecieri si pentru ajutorul trimis! Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  7. Superbe goblenurile, si deosebit de valoroase atat material cat si sentimental. Si eu sunt o cusatoare de goblen, foarte pasionata de acesta arta, si in ultimul timp am reusit sa imbin utilul cu placutul, realizand seturi goblen pentru cusut. As aprecia foarte mult sfaturile si parerile tale cu referire la site-ul meu. Multumesc anticipat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult, Elena! Ma bucur de cate ori intalnesc alti pasionati de arta goblenului. Imi pare rau pentru intarzierea cu care-ti raspund, dar inceputul anului a fost cam haotic pentru mine. Promit sa te vizitez cat de curand! Toate cele bune!

      Ștergere